Dictionar

anulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. annulocyte)

1. (hematologie) formă anormală de eritrocit, în formă de inel, în sângele uman.
 

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
 

granulocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. granulocyte)

1. celulă care conține granulații în citoplasmă.
 

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
 

agranulocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.
2. (med.) angină ~ă = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.
 

agranulocitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agranulocytose)

1. boală gravă provocată de dispariția sau scăderea numărului de granulocite din sânge.
 

bazocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. basocyte)

1. (med., biol.) leucocit aparținând liniei granulocitare, care are un nucleu unic, dar multilobat, și a cărui citoplasmă conține granulații care se observă ușor atunci când sunt supuse coloranților bazici; leucocită bazofilă.
 

granulocitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. granulocytose)

1. creștere a numărului de granulocite din sânge.
 

granulopenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. granulopénie)

1. (med.) scădere a numărului granulocitelor din sânge; granulocitopenie.