OK
X
mucușor
Parte de vorbire:
s.m., s.n.
Etimologie: (muc + -ușor)
1.
s.m.
diminutiv
al
lui
muc,
secreție
nazală;
muculeț.
2.
s.n.
rest
de
țigară,
de
lumânare;
muculeț.
3.
(var.)
mucșor.
muculeț
Parte de vorbire:
s.m., s.n.
Etimologie: (muc + -uleț)
1.
s.m.
diminutiv
al
lui
muc,
secreție
nazală;
mucușor,
(reg.)
mucuț.
2.
s.n.
rest
de
țigară,
de
lumânare;
mucușor,
(reg.)
mucuț.