mucarnic

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (mucar + -nic)

1. slujbaș care avea datoria să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi.

muced, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. mucidus)

1. care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios.
2. umed.
3. (despre cărți, hârtie) îngălbenit de vreme; degradat.
4. (fig.) care nu mai corespunde; depășit.
5. (reg.) de culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt.
6. (var.) (înv.) mucede, (înv.) mucid.

mucedător

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (cf. muced)

1. (bot.) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse în mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica); firicică.
2. (var.) (s.f.) mucedătoare.

mucegai

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mucor
2. FR moisissure
3. EN mould
4. DE Schimmel; Kahm
5. RU плесень
6. HU penész

mucegai

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. muced)

1. nume dat ciupercilor care se dezvoltă la suprafața substanței organice, ori în condiții de umezeală excesivă, sub forma unui strat pâslos, cenușiu spre verzui.
2. (fig.) ceea ce este urât, dezgustător.
3. (prin ext.) igrasie.
4. (reg.) rugină a cerealelor.
5. (loc. verb.; despre oameni) a prinde ~, a-i prinde inima ~ = a-și pierde vigoarea; a se ramoli.
6. (var.) (reg.) mucigai, (reg.) muștegai.

mucegăi

Parte de vorbire:  vb. intr., refl.  
Etimologie: (v. mucegai)

1. a prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi.
2. (var.) (reg.) a (se) mucegăia, (reg.) a (se) mucigăi, (reg.) a (se) mucigăia.

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuțit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluție rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuțit.
5. (bot.) cu vârf scurt și ascuțit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuțita (tulpină).

adenovirus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénovirus)

1. grup de virusuri cu afinitate pentru mucoasa conjunctivală, faringială și țesutul limfatic.

aftă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. aphte)

1. ulcerație superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.

aftos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphteux)

1. cu afte.
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă și omului, prin febră și erupție pe mucoasa gurii.

agar-agar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanță gelatinoasă extrasă din unele alge roșii marine: geloză.
2. substanță mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roșii.

agranulocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.
2. (med.) angină ~ă = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.