OK
X
urat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. urate)
1.
sare
a
acidului
uric.
augurat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. auguratus, fr. augurat)
1.
demnitatea,
funcția
de
augur.
2.
templu
construit
după
ce
s-au
cercetat
augurii.
3.
(fig.)
profeție.
burat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. burat)
1.
sită
centrifugă
pentru
cernut
făina
din
cereale.
candid, alb lucitor, curat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
candidas
2.
FR
blanc
pur
3.
EN
pure
white;
shining-white
4.
DE
reinweiß;
glänzend
weiß
5.
RU
белоснежный;
чисто-белый
6.
HU
tiszta
fehér
cinereu; sur; gri; cenușiu curat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
cineraceus;
cinereus
2.
FR
cendré;
gris
cendré
3.
EN
ashy;
ashen;
cinereous;
ash-grey;
tephreous
4.
DE
aschfarben;
aschgrau
5.
RU
пепельносерый;
пепельный
6.
HU
hamuszürke,
hamvas
szürke;
deres
ciurăt
Parte de vorbire:
s.n. (înv., pop.)
Etimologie: (necunoscută)
1.
vite
slabe,
fără
calități
deosebite.
fisurat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fissuratus;
fissus
2.
FR
fissuré;
fendillé
3.
EN
fissurate;
fissured;
cleft;
split
4.
DE
gespalten
5.
RU
рaстрескaвшийся;
с
трещинaми
6.
HU
hasogatott,
bevagdalt
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
absență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)
1.
lipsa
cuiva
sau
a
ceva
dintr-un
loc;
inexistență.
2.
pierdere
bruscă
și
de
scurtă
durată
a
cunoștinței.
3.
(fig.)
neatenție,
distracție.
abstrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
1.
tr.
a
efectua
o
abstractizare.
2.
refl.
a
se
izola
de
realitatea
înconjurătoare.
accelerator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. accélérateur)
1.
adj.
care
accelerează.
2.
s.
n.
dispozitiv
prin
care
se
mărește
viteza,
turația
(unui
motor);
pedală
care
comandă
acest
dispozitiv.
3.
(cinem.)
procedeu
de
imprimare
a
unor
mișcări
de
desfășurare
lentă.
4.
instalație
complexă
care
imprimă
particulelor
elementare
viteze
foarte
mari.
5.
s.
m.
substanță
care
mărește
viteza
unei
reacții
chimice;
produs
destinat
a
reduce
durata
de
priză
și
de
întărire
a
betonului.
acetilenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétylène)
1.
hidrocarbură
aciclică
nesaturată,
gaz
incolor
cu
miros
specific,
explozibil,
care
arde
cu
flacără
albă
intensă.
acid, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)
1.
adj.
cu
proprietăți
acide.
2.
(fig.)
care
dezvăluie
lucruri
neplăcute,
dureroase;
usturător.
3.
(adesea
fig.)
care
are
proprietățile
unui
acid,
cu
gust
acru,
înțepător.
4.
s.
m.
substanță
chimică
cu
gust
acru
și
miros
înțepător,
care
înroșește
hârtia
albastră
de
turnesol.