Dictionar

muchia lamelelor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acies lamellarum
2. FR arìte des lames; tranche des lames; marge des lames
3. EN gill edge
4. DE Lamellenschneide
5. RU крaй плaртинок
6. HU fedőlemez széle, éle, pereme, bordája
 

muchiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (muchia)

1. care are muchii.
 

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuțit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluție rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuțit.
5. (bot.) cu vârf scurt și ascuțit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuțita (tulpină).
 

moletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. molette, germ. Molette)

1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină.
2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu.
 

ascuțit

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (v. ascuți)

1. (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; înțepător, muchiat, tăios.
2. unghi ~ = unghi mai mic de 90 de grade.
3. fig. ager, pătrunzător, perspicace.
4. (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.
5. (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.
6. (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.
7. (despre sunete, glas, râs) strident.
8. s. n. faptul de a ascuți.
9. (înv.) ascuțiș.
 

goniocaul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. goniocaulis)

1. (bot.) cu tulpină muchiată.
 

angulifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. lat. angulus „colț, muchie” + lat. ferre „a purta”)

1. care este prevăzut cu muchii; muchiat.
 

carinifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (carini- + -fer)

1. care este prevăzut cu o proeminență în formă de muchie; muchiat.