Dictionar

ancombrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. encombrant)

1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spațiu; incomodant.
2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog.
 

cav, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cave, lat. cavus)

1. (despre obiecte) care are o cavitate.
2. venă ~ă = fiecare dintre cele două vene principale care aduc sângele la inimă.
 

colectă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collecte, lat. collecta)

1. strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva.
 

confrunta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confronter, lat. confrontare)

1. tr. (jur.) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate.
2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara.
3. refl. a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți.
 

contondent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contondant)

1. (despre obiecte) tare, care provoacă contuzii fără a tăia.
 

cvincuncial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. quincuncialis, fr. quinconcial)

1. (despre obiecte) dispuse câte cinci (patru în careu și una la mijloc); (despre elemente florale) cu cinci straturi suprapuse.