Dictionar

bulion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouillon)

1. supă de carne fiartă fără zarzavaturi.
2. lichid obținut prin fierberea cărnii și ca mediu de cultură pentru microorganisme.
3. pastă, zeamă de roșii fierte.
 

beșamel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béchamel, cf. Louis de Béchameil (1630–1703) - finanțator francez și patron al artelor)

1. (artă culinară) sos alb preparat cu unt, făină, lapte, smântână și ierburi.
2. ~ gras = sos ~ în care laptele este înlocuit cu bulion alb și unde se adaugă uneori grăsime și diverse legume.
 

consommé

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. consommé)

1. bulion de carne sau pește, de obicei îmbogățit cu legume și ierburi, concentrat după o gătire îndelungată.
2. (var.) consomé, consomeu.
 

maleină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malléine)

1. substanță din culturile de bacil al morvei în bulion, servind pentru diagnosticul acestei boli.
 

marina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mariner, germ. marinieren)

1. a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente.