OK
X
-AMUZIE
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -amusie, cf. lat. amusia, gr. amousia „lipsa armoniei, disonanță”)
1.
„surditate,
disonanță”.
amuzie 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amusie, lat. amusia)
1.
pierdere
cu
caracter
patologic
a
capacității
de
a
reproduce,
de
a
recunoaște
o
bucată
muzicală.
paramuzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. paramusie)
1.
tulburare
a
posibilității
de
a
reproduce
tonuri
muzicale.