Dictionar

congratulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. it. congratulazione, fr. congratulation)

1. acțiunea de a (se) congratula; congratulare, felicitare.
2. cuvintele cu care se congratulează.
3. (var.) (înv.) congratulațiune.
 

congratulare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (congratula)

1. acțiunea de a (se) congratula și rezultatul ei; congratulație, felicitare dăruită cu exuberanță.