OK
X
gurlui
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (onomatop.)
1.
(despre
unele
păsări)
a
scoate
sunete
prelungi
și
repetate,
caracteristice
speciei;
a
face
„gur-gur”;
a
ugui;
a
gânguri.
gurluire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. gurlui)
1.
(despre
unele
păsări)
acțiunea
de
a
gurlui,
de
a
face
„gur-gur”
și
rezultatul
ei.
gurluire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. gurlui)
1.
(despre
unele
păsări)
acțiunea
de
a
gurlui,
de
a
face
„gur-gur”
și
rezultatul
ei.