integrist, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. intégriste)
Etimologie: (fr. intégriste)
1. adj. care se referă la integrism; care este un susținător al integrismului.
2. s.m.f. adversar al modernismului care se străduiește să mențină și să apere integritatea credinței, doctrinei și tradiției.
3. (prin ext.) cel care se opune progresismului.