Dictionar

maniac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maniaque)

1. (suferind) de o manie; (om) preocupat în mod exagerat de ceva; tipicar.
 

meticulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. méticuleux, lat. meticulosus)

1. (despre oameni) care lucrează cu multă atenție, cu scrupule exagerate; tipicar, pedant.
2. (și adv.) făcut cu grijă deosebită pentru amănunte; minuțios, scrupulos.