văcărit
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (I. văcări, II. vacă + -ărit)
Etimologie: (I. văcări, II. vacă + -ărit)
1. I. (rar) meseria de văcar; văcărie.
2. II. (istorie) dare care se percepea în Țările Române pentru fiecare cap de vită; (înv.) văcăret.