Dictionar

expiator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expiatoire, lat. expiatorius)

1. care poate șterge, ispăși o greșeală.
 

lustral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lustral, lat. lustralis)

1. care servește pentru lustrații; expiator, purificator.
 

taurobol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. taurobole, lat. taurobolium)

1. (ant.) sacrificiu expiator al unui taur adus zeului Mithra, zeiței Cibele și altor divinități.