hatișerif
Parte de vorbire: s.n. (turcism înv.)
Etimologie: (tc. hatt-ı şerif)
Etimologie: (tc. hatt-ı şerif)
1. ordin sau decret emis de sultan, de un mare demnitar otoman sau de un domn al Țărilor Române; (înv.) hat.
2. (var.) atișerif, hatișărif, hatișirif.