Dictionar

pleurită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pleurite)

1. (med.) boală care constă în inflamația uscată a pleurei pulmonare, fără apariția lichidului în cavitatea pleurală; pleurezie uscată.
 

corticopleurită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corticopleurite)

1. congestie pulmonară în zona corticală a plămânului, care afectează și pleura.
 

pahipleurită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pachypleurite)

1. îngroșare inflamatorie a pleurei.
 

peripleurită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. péripleurite)

1. inflamație a țesutului dintre pleura parietală și peretele toracic.