Dictionar

reîncărcare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. reîncărca)

1. acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei.
2. încărcare din nou a unui vehicul, a unui recipient etc.
3. reintroducere a unui cartuș într-o armă de foc; rearmare.
 

reîncărcabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (reîncărca + -bil)

1. care poate fi reîncărcat; care poate primi o reîncărcare.