cârpitură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (cârpi + -tură)
Etimologie: (cârpi + -tură)
1. reparație sumară sau prost executată; (prin restr.) petic.
2. (concret.) obiect de îmbrăcăminte vechi, rupt (și peticit).
3. (fig.) minciună bine potrivită pentru a scăpa dintr-o încurcătură.