conotativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. connotatif)
Etimologie: (fr. connotatif)
1. referitor la conotație; (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; reieșind din experiența personală, din context; figurat.
2. (despre stil) dominat de conotații.