Dictionar

duet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. duetto)

1. formație vocală de doi interpreți.
2. compoziție scrisă pentru o asemenea formație; duo.
3. (fig.) discuție, taifas în doi.
 

vorbărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vorbă + -ărie)

1. vorbă multă și fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas.