OK
X
biconcav, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. biconcave)
1.
cu
două
fețe
concave
opuse.
biconcavitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (biconcav + -itate)
1.
însușire
de
a
fi
biconcav.
biconcavitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (biconcav + -itate)
1.
însușire
de
a
fi
biconcav.