băligare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (băliga)
Etimologie: (băliga)
1. eliminare de baligă sau de excremente.
2. murdărire cu baligă sau cu excremente.
3. (fig.) (umplere sau) împroșcare cu (murdării ori) vorbe urâte.
4. (sinonime) băligat, (reg.) băligărare, (reg.) băligărat.
5. (var.) bălegare.