Dictionar

denotativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dénotatif)

1. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotației; obișnuit, precis.
2. (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotații.
 

referent 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. référent)

1. obiect, concept la care se referă semnul lingvistic în cadrul denotației.