autofecundație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. autofécondation)
Etimologie: (fr. autofécondation)
1. (bot., biol.) fecundare prin sine însuși.
2. (biol.) fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofertilizare.
3. (bot.) fecundare obținută prin unirea gameților produși de aceeași plantă; autofertilizare.
4. (bot.) polenizare directă urmată de fecundare.
5. (sinonim) autofecundare.