OK
X
duhovnicește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (duhovnic + -ește)
1.
în
felul
duhovnicilor;
ca
duhovnicii.
confesor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. confesseur, lat. confessor)
1.
preot
care
spovedește;
duhovnic.
duhovnicește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (duhovnic + -ește)
1.
în
felul
duhovnicilor;
ca
duhovnicii.
înduhovnicit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (în + duhovnicit)
1.
(credincios)
care
trăiește
o
viață
curată,
potrivit
îndrumărilor
date
de
duhovnic.