Dictionar

duhovnicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (duhovnic + -ește)

1. în felul duhovnicilor; ca duhovnicii.
 

confesor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confesseur, lat. confessor)

1. preot care spovedește; duhovnic.
 

duhovnicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (duhovnic + -ește)

1. în felul duhovnicilor; ca duhovnicii.
 

înduhovnicit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (în + duhovnicit)

1. (credincios) care trăiește o viață curată, potrivit îndrumărilor date de duhovnic.