Dictionar

hatișerif

Parte de vorbire:  s.n. (turcism înv.)  
Etimologie: (tc. hatt-ı şerif)

1. ordin sau decret emis de sultan, de un mare demnitar otoman sau de un domn al Țărilor Române; (înv.) hat.
2. (var.) atișerif, hatișărif, hatișirif.
 

hatișerif

Parte de vorbire:  s.n. (turcism înv.)  
Etimologie: (tc. hatt-ı şerif)

1. ordin sau decret emis de sultan, de un mare demnitar otoman sau de un domn al Țărilor Române; (înv.) hat.
2. (var.) atișerif, hatișărif, hatișirif.
 

tufărime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tufar + -ime)

1. desiș de tufe; hățiș, tufărie, tufiș.
 

sihlă

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (slav. sŭhlĭ)

1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș.
2. (var.) sâhlă, sâlhă, silhă, țâhlă, țihlă.