Dictionar

impudență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. impudence, lat. impudentia)

1. obrăznicie neîngrădită sau cinică care șochează, indignează; impudoare; aplomb, cinism.
2. (prin ext.) act impudent; acțiune nerușinată sau cuvânt obraznic.
 

scandalos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scandaleux)

1. care provoacă scandal, care indignează: rușinos, revoltător.