OK
X
impudoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. impudeur)
1.
lipsă
de
pudoare,
de
rușine;
nerușinare.
impudență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. impudence, lat. impudentia)
1.
obrăznicie
neîngrădită
sau
cinică
care
șochează,
indignează;
impudoare;
aplomb,
cinism.
2.
(prin
ext.)
act
impudent;
acțiune
nerușinată
sau
cuvânt
obraznic.
impudicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. impudicité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
impudic.
2.
dispoziția
(cuiva)
de
a
se
comporta
sau
de
a
acționa
într-un
mod
care
este
dezaprobat
de
morala
sexuală.
3.
lipsă
de
pudoare,
de
rușine;
atitudine,
faptă,
vorbă
lipsită
de
rușine;
act
impudic;
nerușinare;
impudoare.
4.
(antonime)
pudicitate,
pudoare.
pudicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. pudicité)
1.
calitatea
unei
persoane
pudice;
caracterul
pudic
al
cuiva
sau
al
ceva;
pudoare.
2.
(antonime)
impudicitate,
impudoare.