OK
X
infulă
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (pol. infula, lat. infula)
1.
mitră
de
episcop.
inful
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. infule, lat. infula)
Cap de vestală purtând o infulă, 100-120 d.Hr
1.
(istorie)
bandă
sacră
de
lână
albă
care
încununa
fruntea
preoților
sau
cu
care
se
împodobeau
victimele
destinate
sacrificării
rituale
în
Roma
antică.
2.
(var.)
infulă.