Dictionar

taburet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tabouret)

1. scăunel rotund sau pătrat, fără spetează.
 

escabeau

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escabeau)

1. scăunaș de bucătărie (fără brațe și spătar); taburet.
2. scară mică, portativă.
 

scabello

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scabello)

1. piedestal pe care se așază busturi, statuete, lămpi.
2. taburet.