Dictionar

dilecțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dilection, lat. dilectio)

1. dragoste tandră și pură.
2. preferință pe care o avem, uneori inconștient, pentru cineva sau pentru ceva; predilecție.
3. (var.) dilecție.
 

hipocoristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos)

1. (diminutiv) care exprimă afecțiune tandră; dezmierdător, alintător.
 

dilecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dilection, lat. dilectio)

1. dragoste tandră, pur spirituală, purtată unor ființe alese sau preferate; dilecțiune.