OK
X
tetrastih, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. tetrastichus, gr. tetrastikhos)
1.
(despre
strofe)
de
patru
versuri;
catren.
2.
din
patru
părți.
catren
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. quatrain)
1.
strofă
(poezie)
de
patru
versuri;
tetrastih.