Dictionar

birman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. birman)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Birmania.
2. (s. f.) limbă din familia sino-tibetană vorbită de birmani.
 

tibeto-birman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tibéto-birmanes)

1. pl. (grup de limbi) care cuprinde tibetana și birmana.