Dictionar

tibeto-birman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tibéto-birmanes)

1. pl. (grup de limbi) care cuprinde tibetana și birmana.
 

himalaian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. himalayen)

1. din Himalaia.
2. limbi ~ene = limbi din familia tibeto-birmană vorbite în regiunile învecinate cu Himalaia.
 

tibetan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tibétain)

1. (locuitor) din Tibet.
2. (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal.