Dictionar

încurajator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (încuraja + -tor)

1. care dă curaj, stimulează.
 

încurajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. encourageant)

1. care încurajează, care îndeamnă la perseverență; care oferă susținere; încurajator.
2. (antonim) descurajant.
 

îmbărbătător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (îmbărbăta + -tor)

1. care îmbărbătează; încurajator.