Dictionar

descurajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. décourageant)

1. care descurajează; demoralizant, deprimant.
 

demobilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démobilisateur)

1. care demobilizează (2); descurajant.
 

deprimant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déprimant)

1. care deprimă; descurajant, demo-ralizant, dezolant.
 

promițător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (promite + -/ă/tor)

1. care promite, care dă speranță; plin de promisiuni.
2. (antonime) descurajant, descurajator.
 

încurajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. encourageant)

1. care încurajează, care îndeamnă la perseverență; care oferă susținere; încurajator.
2. (antonim) descurajant.