belicism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. bellicisme, cf. lat. bellicus „belicos”)
Etimologie: (fr. bellicisme, cf. lat. bellicus „belicos”)
1. doctrină sau stare de spirit care pledează pentru război sau încurajează spiritul războinic.
2. tendința de a dori război; tendință războinică.
3. (antonim) pacifism.