contemplativitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. contemplativité)
Etimologie: (fr. contemplativité)
1. caracter contemplativ.
2. trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.