Dictionar

blasfemia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. blasphemieren)

1. a rosti o blasfemie, a huli.
 

hulnic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (slava veche хоульинкъ)

1. care blasfemiază ceva considerat sfânt; defăimător, hulitor.