Dictionar

apreta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. apprêter)

1. a supune diferite produse unei operații chimice care le dă consistență și lustru; a trata cu apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.
 

apretaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. apprêtage)

1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.
 

algină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algine)

1. substanță mucilaginoasă din unele alge marine în contact cu apa pentru apretare în industria pielăriei.
 

apretaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. apprêtage)

1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.
 

apretură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Appretur)

1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil.
2. secție, instalație unde se fac asemenea operații.
 

arabic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabique)

1. arab (II).
2. gumă ~ă = substanță cleioasă din unele specii de salcâm exotic sau obținută pe cale sintetică, pentru lipit, apretat etc.
 

butonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (butona)

1. acțiunea de a butona; butonaj.
2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect.
 

foulard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. foulard)

1. (text.) mașină folosită pentru impregnarea țesăturilor cu soluții de apretare, de coloranți etc.