OK
X
bandeletă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bandelette)
1.
bentiță.
2.
mănunchi
de
fibre
conjunctive
sau
nervoase.
baretă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barrette)
1.
bentiță
(de
piele,
de
pânză)
care
încheie
un
pantof.
2.
lamelă
de
metal
care
se
fixează
transversal
pe
o
medalie,
tabacheră
etc.
3.
perete
de
beton
(armat)
turnat
în
teren
pentru
lucrări
de
fundații.
4.
pânză
cauciucată
pe
care
se
implantează
ace
pentru
pieptănatul
fibrelor
textile.
falț
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Falz/eisen/)
1.
tăietură
în
lungul
marginii
unei
piese
care
se
îmbină
cu
o
altă
piesă.
2.
clește
special
pentru
tragerea
pe
calapod
a
fețelor
încălțămintei.
3.
bentiță
pe
care
se
lipesc
planșele
într-un
volum,
hărțile
într-un
atlas
etc.