baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

moxa

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. moxa, germ. Moxa)

1. bețișor din frunze de Artemisia rulate, folosit în moxibustie; (prin ext.) orice altă substanță utilizată în moxibustie.
2. (med.) procedeu terapeutic, variantă a acupuncturii, prin utilizarea unor bețișoare din anumite plante, care, după înfigerea în piele, sunt arse lent; moxibustie.
3. (var.) moxă.

moxibustie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Moxibustie)

1. tehnică de stimulare termică a punctelor de acupunctură; moxa este bețișorul încălzit care permite această stimulare.

aprinzătoare

Parte de vorbire:  s.f. (Transilvania)  
Etimologie: (aprinde + -ătoare)

1. bețișor de lemn cu gămălie din material inflamabil, care servește la aprins focul; chibrit.

focăriță

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (focar + -iță)

1. bețișor de lemn sau carton acoperit la un capăt cu un produs inflamabil; chibrit.