baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

elocință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. eloquentia)

1. darul vorbirii, talentul de a vorbi frumos, de a mișca, de a convinge; calitatea artistică și persuasiunea în vorbire sau scris; elocvență.

genialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. génialité)

1. caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial.
2. calitatea unei persoane geniale, care posedă talentul de a crea lucruri de o calitate excepțională.

improvizator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. improvisateur)

1. (cel) care improvizează, care are talentul să improvizeze.
2. II. artist care practică improvizația.

insinuant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insinuant)

1. care are priceperea și talentul de a se insinua; care (se) insinuează; insinuator.

insinuator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insinuateur)

1. care are priceperea și talentul de a se insinua; care insinuează; insinuant.