Dictionar

 
 

biogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biogénétique)

1. adj. referitor la biogenetică.
2. s. f. studiul apariției și evoluției vieții; biogenie.
 

biogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepție, depășită, după care toate viețuitoarele s-au născut din altele preexistente.
 
 
 
 

biogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biogénétique)

1. adj. referitor la biogenetică.
2. s. f. studiul apariției și evoluției vieții; biogenie.