Dictionar

biped, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipède, lat. bipes, -edis)

1. adj., s. m. f. (animal) cu două picioare.
2. s. n. pereche de picioare la animalele patrupede.
 

bipediculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipédiculé)

1. (bot.) cu două pedicule.
 

dipod, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dipode)

1. (despre animale inferioare) cu două membre sau organe analoage servind drept picioare.
2. (rar; despre mamifere) biped.
3. (despre versuri) alcătuit din două picioare.
 

hominizi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hominidès)

1. pl. familie de hominieni fosili sau actuali, care se caracterizează prin mers biped și dentiție umană etc.; hominide.
 

levadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Levade)

1. (echit.) mișcare de dresaj constând în aceea că animalul ridică în sus bipedul anterior, sprijinindu-se pe cel posterior, cu jaretele apropiate de sol.
 

teropode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. theropod, lat. theropodae)

1. subordin de reptile dinozauriene carnivore, bipede, de dimensiuni uriașe.
 

tiranozaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tyrannosaure)

1. dinozaurian carnivor biped, cu dinți foarte ascuțiți, cea mai puternică și mai feroce dintre toate reptilele.
 

reptilian

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. reptilien)

1. (science-fiction) creatură extraterestră bipedă rău intenționată, capabilă să se deghizeze în ființă umană.