Dictionar

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 

bonanța

Parte de vorbire:  s.f  
Etimologie: (sp., engl. bonanza)

1. mină bogată sau filon de argint sau aur.
2. (fig.) orice lucru care poate fi considerat o mare sursă de bogăție sau care aduce un venit sau un profit mare.
 

coloratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Koloratur, it. coloratura)

1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc.
2. soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră.
3. bogăție de culori; colorit.
 

corintian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corinthien)

1. care aparține Corintului sau corintienilor; privitor la Corint sau Corintieni; corintic.
2. care face parte din populația Corintului; originar din Corint.
3. se spune despre un ordin arhitectural grecesc, caracterizat de o mare bogăție de elemente și de un capitel decorat cu două rânduri de frunze de acant; care aparține acestui ordin.
 

divitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divitisme)

1. bogăție foarte mare, avere fabuloasă.
 

exuberanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exubérance, lat. exuberantia)

1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă.
2. bogăție, varietate.