goliard

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. goliard)

1. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric.
2. (istorie, Evul Mediu) cleric itinerant care scria cântece de băutură și poezii satirice.
3. student (cleric) medieval sărac, trăind din cerșetorie sau expediente, uneori în slujba colegilor bogați, scriind adesea literatură satirică.

resurecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. résurrection, lat. resurrectio)

1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deșteptare.
2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.
3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.
4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.
5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.
6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.
7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.
8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.
9. (var.) resurecțiune.

vagal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vagant, lat. vagans)

1. adj. rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu.
2. s. n. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi.