Dictionar

cariochineză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caryocinèse)

1. (biol.) procesul prin care nucleul celular se divide; mitoză.
2. (var.) cariocineză.
 

protocariochineză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protocaryocinèse)

1. formă intermediară de cariochineză între amitoză și mitoză.
 

aster

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aster)

1. (bot.) plantă erbacee decorativă, cu flori colorate în diferite tonuri de roz și violet, și care seamănă cu o stea; (pop.) steluță.
2. (biol.) figură în formă de stea a cromozomilor în cariochineză; astrosferă.
 

cariochinetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caryocinétique)

1. referitor la cariochineză.
 

mitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. mitose)

1. mod de înmulțire a celulelor vii, prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; cariochineză.
 

protocariochineză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protocaryocinèse)

1. formă intermediară de cariochineză între amitoză și mitoză.