Dictionar

roz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rose)

1. inv., s. n. (de) culoare roșu-deschis; trandafiriu.
2. ~ bombon = roz pal; a vedea totul în ~ = a fi optimist.
 

cu spori roz

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rhodosporus
2. FR rhodosporé
3. EN rhodosporous
4. DE rosasporig
5. RU с розовыми спорaми
6. HU rózsaszínű spórákkal
 

matroz

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (rus. матрос, germ. Matrose)

1. (marină) cel care face parte din echipajul manevrant al unei nave maritime; marinar.
2. (ieșit din uz) soldat din serviciul marinei militare, soldat de marină.
 

roz-bombon

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (roz + bombon)

1. de culoare roz pal.
 

roz-electric

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (roz + electric)

1. de culoare roz aprins.
 

roz; trandafiriu; rozaceu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT roseus; rosaceus
2. FR rose; rosacé; rosé
3. EN rosaceous; rosellate; roseate; roseous; rosy
4. DE rosenfarbig; rosenrot; rosenartig; rosarot
5. RU розовидный; aлый; розовый
6. HU rózsaszínű; rózsaszerű
 

roză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rose, lat., it. rosa, germ. Rose)

1. trandafir.
2. a sta pe ~e = a se găsi într-o situație favorabilă.
3. ~a vânturilor = cerc, cu direcțiile punctelor cardinale și gradațiile lor intermediare.
4. (herald.) stilizarea florii de măceș cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmat) și cinci sepale ascuțite între petale.
5. gen special de șlefuire care se dă diamantului.
 

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.
 

abraziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
 

acatizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de neliniște motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mișca în permanență.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
 

acetazolamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétazolamide)

1. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficiența cardiacă, în ciroză etc.