OK
X
cliva
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cliver)
1.
(despre
minerale,
roci,
cristale)
a
se
desface
în
plăci,
în
lame.
clivabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. clivable)
1.
(mineralogie)
se
spune
despre
un
corp
care
poate
fi
clivat,
despicat
în
direcția
straturilor
sale
lamelare;
care
clivează.
clivaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clivage)
1.
proprietatea
unor
minerale
sau
roci
de
a
cliva.
2.
divizare
a
zigotului
în
blastomere.
3.
(psih.)
scindarea
persoanei
sau
coexistența
unor
grupuri
asociative
distincte.
4.
(fig.)
separare;
fisură.
clivabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. clivable)
1.
(mineralogie)
se
spune
despre
un
corp
care
poate
fi
clivat,
despicat
în
direcția
straturilor
sale
lamelare;
care
clivează.
clivaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clivage)
1.
proprietatea
unor
minerale
sau
roci
de
a
cliva.
2.
divizare
a
zigotului
în
blastomere.
3.
(psih.)
scindarea
persoanei
sau
coexistența
unor
grupuri
asociative
distincte.
4.
(fig.)
separare;
fisură.
cromatidă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chromatide)
1.
fiecare
dintre
cele
două
jumătăți
longitudinale
ale
cromozomului,
rezultate
prin
clivaj
(2).
mică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mica)
1.
mineral
din
silicat
de
aluminiu
și
potasiu
cristalizat,
clivabil,
care
abundă
în
rocile
eruptive
și
metamorfice.
spat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (I. fr. spath, germ. spath; II. fr. spathe, lat. spatha)
1.
I.
veche
denumire
a
mineralelor
care
au
însușirea
de
a
cliva
după
anumite
direcții
în
bucăți
de
formă
regulată.
2.
(desuet)
structură
minerală
lameloasă
și
cristalină.
3.
~
de
Islanda
=
varietate
cristalină
de
calcit,
prin
dublă
refracție.
4.
II.
(botanică)
bractee
în
formă
de
cornet,
de
obicei
de
culoare
verde,
care
acoperă
unele
inflorescențe,
în
faza
de
boboc;
spată.
fisiune; despicare; sciziune
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fissio;
scissio
2.
FR
fission;
clivage;
scission;
fendage
3.
EN
fission;
splitting;
cleavage
4.
DE
Fission;
Spaltung
5.
RU
рaсщепление;
деление
6.
HU
hasadás,
hasadt